Localitatea Oțeleni este situată în județul Iași, Moldova, România, reședință a comunei cu același nume.
Comună Oțeleni se învecinează:
– la nord se află orașul Târgu Frumos;
– la nord – vest se află comuna Strunga;
– la vest comuna Butea;
– la sud-vest comuna Doljești, județul Neamț;
– la sud comuna Bâra;
– la este comuna Boghicea.
Comuna are o suprafață de 32,11 km² și este formată din localitățile Oțeleni și Hîndrești. Ea se află în județul Iași, în podișul Moldovei, la circa 80 km distanță de reședința județului, la o altitudine de 285 m.

Relieful
Relieful comunei s-a format și a evoluat în strânsă legătură cu evoluția unei rețele hidrografice (aparținând bazinelor Siretului, Bahluiului și Bârladului superior) care și-a pus amprenta asupra substratului geologic surmațian, printr-o acțiune de eroziune urmată de acumulări, conducând la o puternică fragmentare deluroasă.
Interfluviile se prezintă sub forma unor dealuri prelungi, cu pante cuprinse între 3-5%, afectate de ușoare eroziuni areolare, cu altitudinea acestora de peste 300 m (D. Dumbrăvița 329 m).
Versanții care mărginesc aceste interfluvii au orientări și înclinări variate (pante de 5-25%), cei mai puternic înclinați sunt afectați de fenomene de degradare, în special sub formă de alunecări, necesitând lucrări de îmbunătățiri funciare.
Substratul geologic este format în principal din depozitele sarmațianului mediu, reprezentate prin alternanțe de nisipuri, argile, marne, gresii și calcare de vârstă sarmațiană medie, exploatate local în cariere, peste care se dispun depozite cuaternare, reprezentate prin loessuri pe unele dealuri și aluviuni în văi.

Clima
Climatul comunei are un caracter temperat – continental cu influențe de pădure.
Temperatura medie anuală este cuprinsă între 8° și 9° cu un maxim mediu în iulie între 19°÷20° și un minim mediu în ianuarie între -3°÷-4°. Aceste valori dau o amplitudine termică anuală de cca. 24°, ceea ce denotă un continentalism accentuat.
Precipitațiile medii anuale sunt de cca.500 mm/mp, cantitățile medii cele mai mari înregistrându-se în iunie (70÷ 80 mm/mp) iar cele mai mici iarna și la începutul primăverii (20÷ 30 mm/mp).
Vânturile cele mai frecvente sunt cele din nord, nord-vest și sud, sud – est, direcțiile lor fiind mult influențate de orientarea văilor, pe care masele de aer se canalizează, căpătând totodată și viteze sporite. O dinamică activă o au masele de aer și pe suprafețele inter-fluviale înalte și descoperite. Se recomandă , pentru aceste zone, elaborarea unor studii de valorificare a energiei eoliene.

Rețeaua hidrografică
în teritoriu, rețeaua hidrografică este formată din câteva văi torențiale (Luncă, Valea Arinoasa,Vatra Satului), al cărora regim hidrologic este de tip continental – torențial, caracterizat prin variații sezoniere ale nivelelor și debitelor, creșterea acestora provocând exces de umiditate și chiar inundații reduse.
în completarea rețelei hidrografice de suprafață se menționează existența unor iazuri, cu importanță locală în ameliorarea microclimatului, reglând debitele apelor la viituri, din cauza cărora nu se produc inundații mari.
Apele subterane sunt cantonate în intercalații permeabile ale substratului sarmațian (depozite nisipo-argiloase și argilo-nisipoase), precum și în baza depozitelor deluvio-coluvio- eluviale cuartenare, fiind întâlnite la adâncimi variabile.

Solul
Pe dealurile inter-fluviale, solurile caracteristice sunt reprezentate în principal prin cernoziomuri levigate podzolice, brune, cenușii și de pădure.

Vegetația naturală
Vegetația naturală este caracteristică zonelor de pădure și silvostepă.
Pădurile aparțin districtului Nordic al subzonei de stejar-gorun (cu predominare a stejarului) din zona forestieră a Podișului Moldovei, intercalațiile preponderente aparținând fagului și gorunului.
Zona de silvostepă, întâlnită în partea de nord a comunei, este caracterizată prin existența unor mici păduri de stejar și gorun, cu prezență sporadic a unor esențe termofile.
în concluzie, teritoriul comunei Oțeleni dispune de un cadru natural variat, care oferă diverse condiții și posibilități de valorificare: terenuri bune pentru agricultură, cu soluri cernoziomice, resurse de argilă, gresie și calcar, surse de apă subterane și de suprafață, vegetație forestieră, terenuri bune pentru dezvoltarea satelor.
Vor trebui, însă, luate măsuri pentru ameliorarea unor elemente mai puțin favorabile, sau pentru prevenirea și evitarea unor fenomene natural improprii, prin executarea de lucrări de îmbunătățiri funciare pe versanții accentuate.

Scurt istoric:
Conform înscrisurilor, până în anul 1930, satul Oțeleni a făcut parte din comună Bâra a județului Roman. în 1930, în cadrul aceluiași județ, s-a înființat comuna Oțeleni, din satul omonim și satul Hândrești. în 1950, în urma reorganizării administrative, comuna a devenit parte a raionului Târgu Frumos, din regiunea Iași, după care în 1960, comuna a trecut la raionul Pașcani din aceeași regiune. în cursul anului 1968, comuna Oțeleni a fost arondată județului Iași.
Se numea înainte Boziani, de la un străvechi Boz (Bozea) și i-a fost întărit lui Dragomir Oțel, nepotul popii Ilias, de către Stefan II la 1446, împreună cu mănăstirea de aici. Bozianii era probabil și în sec al – XIV ?” lea. Dragomir Oțel l-a cumpărat de la fii săi, Stânciul Cormohuz și sora sa Negrita, fiii popii Ilias. La 1519 se numea tot Boziani și i se întărește fiilor lui Dragomir Oțel, Giurgiu și Ana. Deci Bozianii își va schimba numele în Oțeleni după noii stăpâni. M. Costăchescu face identificarea între cele două sate, deși Bozianii e menționat (din greșeală poate) la obârșia Albuiei (pârâu) ori Oțeleni nu e la obârșia Albuiei ci pe Pârâul Mare (pârâu ce curge la câteva sute de metri Est de Biserica ortodoxă), afluentul Albuiei (numit astăzi Gârla Neagră printre localnici). Urmașul lui Bratul Viteazul (Stravici) de la Tătulești erau rude cu urmașii popii Ilias de la Oțeleni, de vreme ce pan Casota, clucer de la 1521, din neamul Stravici, e menționat ca nepotul lui Oțel. în 1742 încă mai locuia în Oțeleni un Mihalache Oțel.