Primaria Comunei Oteleni - judetul Iasi » Telefon: 0232-718027, 718246 » Program de lucru: Luni-Joi 8-16, Vineri 8-14

Prezentarea generală a comunei Oțeleni

Harta comunei Oteleni
Localizarea
Localitatea Oţeleni este situată în judeţul Iaşi, Moldova, România, reşedinţă a comunei cu acelaşi nume.
Comună Oţeleni se învecinează:
- la nord se află oraşul Târgu Frumos;
- la nord - vest se află comuna Strunga;
- la vest comuna Butea;
- la sud-vest comuna Doljeşti, judeţul Neamţ;
- la sud comuna Bâra;
- la este comuna Boghicea.
Comuna are o suprafață de 32,11 km² și este formată din localitățile Oțeleni și Hîndrești. Ea se află în județul Iași, în podișul Moldovei, la circa 80 km distanță de reședința județului, la o altitudine de 285 m.

Relieful
Relieful comunei s-a format şi a evoluat în strânsă legătură cu evoluţia unei reţele hidrografice (aparţinând bazinelor Siretului, Bahluiului şi Bârladului superior) care şi-a pus amprenta asupra substratului geologic surmaţian, printr-o acţiune de eroziune urmată de acumulări, conducând la o puternică fragmentare deluroasă.
Interfluviile se prezintă sub forma unor dealuri prelungi, cu pante cuprinse între 3-5%, afectate de uşoare eroziuni areolare, cu altitudinea acestora de peste 300 m (D. Dumbrăviţa 329 m).
Versanţii care mărginesc aceste interfluvii au orientări şi înclinări variate (pante de 5-25%), cei mai puternic înclinaţi sunt afectaţi de fenomene de degradare, în special sub formă de alunecări, necesitând lucrări de îmbunătăţiri funciare.
Substratul geologic este format în principal din depozitele sarmaţianului mediu, reprezentate prin alternanţe de nisipuri, argile, marne, gresii şi calcare de vârstă sarmaţiană medie, exploatate local în cariere, peste care se dispun depozite cuaternare, reprezentate prin loessuri pe unele dealuri şi aluviuni în văi.

Clima
Climatul comunei are un caracter temperat - continental cu influenţe de pădure.
Temperatura medie anuală este cuprinsă între 8° şi 9° cu un maxim mediu în iulie între 19°÷20° şi un minim mediu în ianuarie între -3°÷-4°. Aceste valori dau o amplitudine termică anuală de cca. 24°, ceea ce denotă un continentalism accentuat.
Precipitaţiile medii anuale sunt de cca.500 mm/mp, cantităţile medii cele mai mari înregistrându-se în iunie (70÷ 80 mm/mp) iar cele mai mici iarna şi la începutul primăverii (20÷ 30 mm/mp).
Vânturile cele mai frecvente sunt cele din nord, nord-vest şi sud, sud - est, direcţiile lor fiind mult influenţate de orientarea văilor, pe care masele de aer se canalizează, căpătând totodată şi viteze sporite. O dinamică activă o au masele de aer şi pe suprafeţele inter-fluviale înalte şi descoperite. Se recomandă , pentru aceste zone, elaborarea unor studii de valorificare a energiei eoliene.

Reţeaua hidrografică
în teritoriu, reţeaua hidrografică este formată din câteva văi torenţiale (Luncă, Valea Arinoasa,Vatra Satului), al cărora regim hidrologic este de tip continental - torenţial, caracterizat prin variaţii sezoniere ale nivelelor şi debitelor, creşterea acestora provocând exces de umiditate şi chiar inundaţii reduse.
în completarea reţelei hidrografice de suprafaţă se menţionează existenţa unor iazuri, cu importanţă locală în ameliorarea microclimatului, reglând debitele apelor la viituri, din cauza cărora nu se produc inundaţii mari.
Apele subterane sunt cantonate în intercalaţii permeabile ale substratului sarmaţian (depozite nisipo-argiloase şi argilo-nisipoase), precum şi în baza depozitelor deluvio-coluvio- eluviale cuartenare, fiind întâlnite la adâncimi variabile.

Solul
Pe dealurile inter-fluviale, solurile caracteristice sunt reprezentate în principal prin cernoziomuri levigate podzolice, brune, cenuşii şi de pădure.

Vegetaţia naturală
Vegetaţia naturală este caracteristică zonelor de pădure şi silvostepă.
Pădurile aparţin districtului Nordic al subzonei de stejar-gorun (cu predominare a stejarului) din zona forestieră a Podişului Moldovei, intercalaţiile preponderente aparţinând fagului şi gorunului.
Zona de silvostepă, întâlnită în partea de nord a comunei, este caracterizată prin existenţa unor mici păduri de stejar şi gorun, cu prezenţă sporadic a unor esenţe termofile.
în concluzie, teritoriul comunei Oţeleni dispune de un cadru natural variat, care oferă diverse condiţii şi posibilităţi de valorificare: terenuri bune pentru agricultură, cu soluri cernoziomice, resurse de argilă, gresie şi calcar, surse de apă subterane şi de suprafaţă, vegetaţie forestieră, terenuri bune pentru dezvoltarea satelor.
Vor trebui, însă, luate măsuri pentru ameliorarea unor elemente mai puţin favorabile, sau pentru prevenirea şi evitarea unor fenomene natural improprii, prin executarea de lucrări de îmbunătăţiri funciare pe versanţii accentuate.

Scurt istoric:
Conform înscrisurilor, până în anul 1930, satul Oțeleni a făcut parte din comună Bâra a județului Roman. în 1930, în cadrul aceluiași județ, s-a înființat comuna Oțeleni, din satul omonim și satul Hândrești. în 1950, în urma reorganizării administrative, comuna a devenit parte a raionului Târgu Frumos, din regiunea Iași, după care în 1960, comuna a trecut la raionul Pașcani din aceeași regiune. în cursul anului 1968, comuna Oțeleni a fost arondată județului Iași.
Se numea înainte Boziani, de la un străvechi Boz (Bozea) şi i-a fost întărit lui Dragomir Oţel, nepotul popii Ilias, de către Stefan II la 1446, împreună cu mănăstirea de aici. Bozianii era probabil şi în sec al - XIV ?" lea. Dragomir Oţel l-a cumpărat de la fii săi, Stânciul Cormohuz şi sora sa Negrita, fiii popii Ilias. La 1519 se numea tot Boziani şi i se întăreşte fiilor lui Dragomir Oţel, Giurgiu şi Ana. Deci Bozianii îşi va schimba numele în Oţeleni după noii stăpâni. M. Costăchescu face identificarea între cele două sate, deşi Bozianii e menţionat (din greşeală poate) la obârşia Albuiei (pârâu) ori Oţeleni nu e la obârşia Albuiei ci pe Pârâul Mare (pârâu ce curge la câteva sute de metri Est de Biserica ortodoxă), afluentul Albuiei (numit astăzi Gârla Neagră printre localnici). Urmaşul lui Bratul Viteazul (Stravici) de la Tătuleşti erau rude cu urmaşii popii Ilias de la Oţeleni, de vreme ce pan Casota, clucer de la 1521, din neamul Stravici, e menţionat ca nepotul lui Oţel. în 1742 încă mai locuia în Oţeleni un Mihalache Oţel.

Foto

Harta comunei Oteleni